Chichiş

 sat  Adaugă categorii

 Încarcă o fotografie

Sat reşedinţă a comunei omonime. Locuit, astăzi, de o majoritate maghiară (80%) şi o minoritate română (20%).

Denumiri istorice romaneşti: 1733, Kinkisul [Chinchisul]; 1787, Kokény [Chiocheni]; 1854, Kokos [Chiochios].

Prima atestare documentara este din 1461: “Kewkews”.

Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al 13-lea, comunitatea creştină din localitate a fost destul de numeroasă şi avută pentru a construi o biserică catolică. După reforma religioasă, biserica a fost transformată în biserică unitariană şi, ca monument istoric, a fost inclusă pe lista UNESCO.

În anul 1567, în Chichiş au fost înregistrate 34 de case, în care locuiau familii de secui cu drepturi depline, libere, iar de la începutul secolului al 17-lea apar în localitate iobagi şi jeleri.

În anul 1602, dintre cele 23 de familii, nici una nu este iobagă, însă, în anul 1614, dintre cele 61 de familii, 9 sunt iobagi şi 2 jeleri, iar în 1703, dintre cele 66 de familii, 32 erau iobagi.

În anul 1675 un cronicar anonim aminteşte condiţiile favorabile pe care le oferă teritoriul pentru creşterea animalelor.

Intr-un document din anul 1721 figurează in Chichis sase iobagi si trei jeleri romani cu numele de Olah.

La 1750, 38% din cei 68 de capi de familie (cca. 72% din numărul iobagilor) aveau nume romaneşti.

Conscripţia romanilor din 1785 înregistrează in Chichiş 50 iobagi si jeleri, cu nume de familie româneşti.

După formarea regimentelor de grăniceri, 440 de secui figurau în evidenţa armatei.

Din totalul de 15 iobagi si 61 de jeleri vieţuitori in Chichis in anii 1819-1820, trei sferturi erau romani.

În 1835, in Chichis sunt atestate 61 de familii de romani cu 277 suflete (138 femei si 139 bărbaţi). In dicţionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld, de la 1839, localitatea Chichis este menţionata drept "sat locuit de grăniceri secui si de romani".

Populaţia creşte – lent – în anul 1850 fiind 881 de locuitori, urmând ca în anul 1900 să ajungă la un număr de 1170 de locuitori, iar în 1941. 2060 de persoane.

Pe teritoriul comunei Chichis, in 1848, s-au dat lupte intre trupele ruseşti, austriece si cele ale secuilor conduşi de Gábor Áron. Trupele imperiale au ocupat Ţara Bârsei şi au înaintat spre Trei Scaune. Pentru a opri avansarea contrarevoluţionarilor, armata revoluţionară maghiară a mobilizat cca. 7000-8000 de secui. Este consemnat faptul ca, intre 23 iunie si 2 iulie 1849, cazacii au înfrânt orice rezistenta in calea lor si au dat foc satului. Bătălia decisivă a avut loc în data de 2 iulie în zona podului peste Râul Negru. In perioada 21-28 iunie 1849 au fost împuşcaţi si ucişi 3 bărbaţi romani din Chichis de către "revoluţionarii" unguri.

Fata de datele statisticile oficiale, cele cuprinse in statisticile confesionale ortodoxe sunt mult mai mari. Astfel, in 1893, rapoartele parohiale menţionează existenta in parohia Chichis a 173 de familii cu 674 suflete (330 bărbaţi si 344 femei), iar in 1903, 165 de familii care aveau 722 de credincioşi.

Biserica ortodoxă de lemn este datată din anul 1740. Are hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul CV-II-m-A-13190. In lipsa documentelor despre începuturile parohiei ortodoxe romane, trebuie menţionat ca actuala biserica unitariana, construita in prima jumătate a sec. al XV-lea, avea iniţial o absida circulara in stil bizantin, cu altarul orientat spre răsărit. Numai in cursul sec. XVI, când biserica a devenit protestanta, s-a făcut transformarea ei in stil gotic.

În biserica ortodoxă cea nouă, ridicata in anii 1938-1940, se păstrează o minunată icoană pictată de către "sfântul Ardealului" - părintele Arseniei Boca.